pouchită

Pouchita: Cauze, simptome, diagnostic și tratament eficient al inflamației după operația intestinală

După colectomie, poate apărea inflamația așa-numitului pouch, numită pouchită. Este o complicație frecventă la pacienții cu colită ulcerativă sau polipoză adenomatoasă familială. Tratamentul include o combinație de antibiotice, medicamente antiinflamatoare și probiotice, pentru a reduce riscul de recidivă.

Pouchita este o inflamație a „pouch-ului” (rezervorului), pe care chirurgii îl creează din intestinul subțire după îndepărtarea intestinului gros (colectomie). Această intervenție se efectuează adesea la pacienții cu colită ulcerativă complicată sau cu polipoză adenomatoasă familială (PAF). Pouchita este una dintre cele mai frecvente complicații după operația de creare a anastomozei ileo-anale (rezervor creat artificial).

Pouchita și simptomele sale

Simptomele pouchitei sunt nespecifice și pot include:

  • peristaltism intestinal crescut,

  • diaree,

  • nevoia imperioasă de defecație,

  • senzația de evacuare incompletă după defecație,

  • incontinență sau scurgeri nocturne,

  • sângerare rectală,

  • crampe abdominale,

  • durere pelvină.

La mai mulți pacienți pot fi prezente și manifestări extraintestinale, care afectează articulațiile, ochii, pielea și ficatul. Ca și în cazul altor boli inflamatorii, pot fi prezente febră, oboseală și stare de rău.

Cum se diagnostichează pouchita?

Diagnosticul se bazează pe o combinație de simptome, examen endoscopic și rezultatul histologic al inflamației. Pouchita poate fi:

  • Acută – un episod inflamator unic

  • Recurentă – inflamația revine în mod repetat

  • Cronică – inflamație de lungă durată, care nu răspunde la tratamentul obișnuit

Un risc mai mare de apariție a pouchitei poate fi cauzat de:

  • predispoziția genetică,

  • inflamații intestinale extinse,

  • dezechilibrul microflorei intestinale (disbioză),

  • irigarea insuficientă a intestinelor (ischemie),

  • activitatea excesivă a sistemului imunitar.

Pouchita și tratamentul ei

Tratamentul este de competența unui specialist. Printre opțiuni se numără:

  • Antibioticele – baza tratamentului

  • Medicamentele antiinflamatoare

  • Tratamentul biologic – în cazurile cronice

Pouchita și probioticele

Cum pot ajuta probioticele, pe lângă faptul că ajută la menținerea echilibrului microflorei intestinale și reduc riscul efectelor secundare ale antibioticelor, care stau la baza tratamentului pouchitei? Studiile arată că un consum crescut de fructe și un aport de antioxidanți, vitamina A și vitamina C pot proteja împotriva complicațiilor, la fel ca și utilizarea probioticelor în prevenția primară a pouchitei. Un studiu, în cadrul căruia o parte dintre pacienți au primit, în cadrul prevenției primare, placebo, iar o parte un probiotic, a demonstrat o îmbunătățire semnificativă a scorului chestionarului de simptome ale bolilor inflamatorii intestinale la pacienții care au administrat probioticul, în timp ce la pacienții cu placebo acest efect nu s-a manifestat. În concluzie, se poate presupune că administrarea de probiotice poate fi eficientă în prevenirea apariției pouchitei acute și îmbunătățește calitatea vieții acestor pacienți.

Pouchita recurentă apare la până la 60% dintre pacienți după tratamentul și dispariția episodului inițial. S-a demonstrat că administrarea pe termen lung a probioticelor poate ajuta la menținerea remisiei pouchitei induse de antibiotice. Unele studii nu au confirmat însă acest efect favorabil, motiv pentru care sunt necesare cercetări suplimentare.

O meta-analiză din 2022 a evaluat opt studii diferite privind efectul probioticelor în tratamentul pouchitei și evidențiază beneficiile administrării probioticelor, în special pe termen scurt. Se menționează faptul că, în cazul administrării, pacienții sunt, după tratament, mai puțin predispuși la recidiva pouchitei decât grupul de control.

Probioticele pot susține întărirea barierei intestinale, pot reduce inflamația și pot îmbunătăți funcția barierei intestinale, refăcând stratul de mucus, proteinele joncțiunilor strânse și producția unor lipide antimicrobiene și bioactive specifice, cu proprietăți antiinflamatorii. Nu este însă exclus ca administrarea pe termen lung a probioticelor să ducă la o reducere a efectului lor asupra barierei intestinale și la o adaptare a intestinelor la probiotice, motiv pentru care este important să fie administrate conform recomandărilor unui specialist. În prezent sunt necesare cercetări suplimentare pentru a compara efectul pe termen scurt și pe termen lung al probioticelor, dar efectul lor pozitiv în prevenirea pouchitei este incontestabil.

Surse

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3845959/ https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4528017/ https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0016508503001719 https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4172739/ https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36278367/