Senzație de arsură la urinare, nevoia constantă de a merge la toaletă sau o presiune neplăcută în partea inferioară a abdomenului. Infecția tractului urinar se numără printre cele mai frecvente afecțiuni bacteriene, cu care medicii se confruntă practic zilnic în cabinete.
Deși majoritatea oamenilor o consideră o „inflamație obișnuită”, care se rezolvă în câteva zile, realitatea este adesea mai complexă. La unele femei, infecția revine în mod repetat, altele iau antibiotice inutil, chiar și în situații în care acest lucru nu este necesar. În plus, simptomele infecției tractului urinar pot semăna cu alte afecțiuni, care necesită o abordare diferită.
Vestea bună este că majoritatea infecțiilor pot fi, într-o anumită măsură, prevenite. Este însă și mai important să știți să recunoașteți când este vorba despre o inflamație necomplicată și când organismul semnalează deja o problemă mai gravă.
De ce sunt infecțiile tractului urinar mai frecvente la femei?
Poate ați auzit deja că femeile suferă de infecții ale tractului urinar mult mai frecvent decât bărbații. Nu este o coincidență. Rolul decisiv îl joacă anatomia. Uretra este scurtă, iar orificiul ei se află în apropierea vaginului și a rectului, ceea ce facilitează semnificativ accesul bacteriilor în vezica urinară.
Cel mai frecvent agent patogen al infecției: Escherichia coli
Cel mai frecvent agent patogen al infecției este bacteria Escherichia coli. Deși numele ei este adesea asociat cu boli, în realitate face parte dintre locuitorii naturali ai intestinului nostru. Problema apare abia atunci când ajunge acolo unde nu-i este locul – în tractul urinar. Datorită unor mici prelungiri de pe suprafața sa, aceasta reușește să se atașeze ferm de mucoasa vezicii urinare și să înceapă să se înmulțească.
Unele femei trec printr-o infecție o singură dată în viață, altele se confruntă cu ea în mod repetat. Riscul este crescut mai ales de actul sexual, perioada de după menopauză, diabet, imunitatea slăbită, factorii genetici sau particularitățile anatomice congenitale ale tractului urinar.
Nu orice senzație de arsură la urinare înseamnă infecție urinară
Senzația de arsură la urinare este un motiv frecvent pentru a merge la medic, dar în sine nu înseamnă neapărat o infecție. Probleme similare pot fi cauzate și de infecțiile ginecologice, micozele sau iritarea mucoasei.
Medicul evaluează, prin urmare, întregul tablou clinic – frecvența urinării, presiunea din partea inferioară a abdomenului, cantitatea de urină sau senzația de golire incompletă a vezicii. Urina tulbure sau prezența sângelui pot susține diagnosticul, dar nu sunt obligatorii.
În cazurile necomplicate, medicul poate stabili diagnosticul deja pe baza simptomelor tipice și a unui simplu examen de urină.
Când nu mai este vorba doar despre o inflamație obișnuită?
În majoritatea cazurilor, infecția are o evoluție ușoară. Dacă însă se extinde mai sus, poate afecta rinichii. În acest caz este vorba despre o afecțiune mai gravă, care necesită tratament rapid.
Semnele de alarmă sunt febra, frisoanele, durerea lombară sau în lateral, greața sau vărsăturile. În astfel de cazuri nu trebuie să așteptați o ameliorare spontană, ci să apelați rapid la un medic.
O atenție sporită este necesară în cazul femeilor însărcinate, al bărbaților și al pacienților cu imunitate slăbită. O problemă frecventă este și automedicația cu antibiotice, care poate fi ineficientă și, în același timp, favorizează apariția rezistenței la antibiotice.
De ce revine infecția tractului urinar în mod constant la unele femei?
Infecțiile recurente nu sunt un fenomen rar. Unele tulpini ale bacteriei Escherichia coli reușesc, de fapt, să formeze un biofilm protector sau să se ascundă în interiorul celulelor vezicii urinare. Astfel, pot persista în organism chiar și după dispariția simptomelor și pot declanșa ulterior din nou o inflamație.
Prevenția infecției tractului urinar începe cu obiceiurile zilnice
Prevenția infecțiilor tractului urinar nu se bazează pe suplimente alimentare, ci mai ales pe obiceiuri zilnice simple, care susțin apărarea naturală a tractului urinar.
Regimul de hidratare și urinarea regulată ca bază a prevenției
Baza este un regim de hidratare suficient – este vorba despre acea stare în care urina este deschisă la culoare, iar vezica urinară se golește în mod regulat. Astfel se scurtează timpul în care bacteriile se pot atașa și înmulți.
La fel de important este să nu vă rețineți urina. Este un mecanism simplu, dar eficient, care „spală” în mod natural tractul urinar.
Igiena intimă în prevenirea infecției tractului urinar
În ceea ce privește igiena, este valabil mai degrabă principiul blândeții. Utilizarea excesivă a săpunurilor agresive poate perturba protecția naturală a mucoaselor, motiv pentru care se recomandă un produs delicat pentru igiena intimă sau simpla apă.
Este important și urinatul după actul sexual, care ajută la eliminarea bacteriilor din zona uretrei înainte ca acestea să apuce să pătrundă mai sus.
Merișoarele, D-manoza și probioticele: Ce poate ajuta?
Din perspectiva prevenției se discută adesea și despre merișoare, D-manoză sau probiotice. Merișoarele pot reduce, la o parte dintre paciente, capacitatea bacteriilor de a adera la mucoasă, efectul depinzând însă de produsul concret. D-manoza a avut rezultate promițătoare în studii mai vechi, dar datele mai recente evaluează beneficiul ei cu mai multă prudență, iar recomandările rămân deocamdată neclare.
În ultimii ani se studiază și rolul probioticelor, mai ales al lactobacililor, care pot ajuta la refacerea mediului vaginal natural după o perturbare, de exemplu după un tratament cu antibiotice. Potențialul lor constă mai ales în susținerea echilibrului microbiomului.
Când să vă adresați medicului în cazul infecției tractului urinar?
Infecția tractului urinar este o afecțiune frecventă, dar în majoritatea cazurilor bine gestionabilă. Este important să nu minimalizați problemele recurente și să evitați tratamentul inutil, fără un diagnostic clar. Baza prevenției rămân obiceiurile simple, care susțin apărarea naturală a organismului. Dacă infecțiile revin, nu este vorba despre un eșec, ci despre un semnal că este necesar să căutați o soluție mai individualizată la medic.
Surse
Bonkat G, Bartoletti R, Bruyère F, et al. EAU Guidelines on Urological Infections. European Association of Urology; 2025.
Harding C, Mossop H, Homer T, et al. D-Mannose for Prevention of Recurrent Urinary Tract Infection Among Women: A Randomized Clinical Trial. JAMA Intern Med. 2024;184(11):1215-1223.
Flores-Mireles AL, Walker JN, Caparon M, Hultgren SJ. Urinary tract infections: epidemiology, mechanisms of infection and treatment options. Nat Rev Microbiol. 2015;13(5):269-284.
Gupta K, Hooton TM, Naber KG, et al. International clinical practice guidelines for the treatment of acute uncomplicated cystitis and pyelonephritis in women. Clin Infect Dis. 2011;52(5):e103-e120.
Geerlings SE. Clinical Presentations and Epidemiology of Urinary Tract Infections. Microbiol Spectr. 2016;4(5).
Schmiemann G, Kranz J, Mandraka F, et al. The Diagnosis, Treatment, and Prevention of Recurrent Urinary Tract Infection. Dtsch Arztebl Int. 2024;121:376-383.
Grin PM, Kowalewska PM, Alhazzan W, Fox-Robichaud AE. Lactobacillus for preventing recurrent urinary tract infections in women: meta-analysis. Can J Urol. 2013;20(1):6607-6614.
Williams G, Craig JC. Long-term antibiotics for preventing recurrent urinary tract infection in children and adults. Cochrane Database Syst Rev. 2019.
