Vaginoza bacteriană la femei și tratamentul ei cu probiotice

Vaginoza bacteriană la femei și tratamentul ei cu probiotice

Vaginoza bacteriană și infecțiile vaginale reprezintă o problemă frecventă în rândul femeilor. Probioticele pot ajuta la restabilirea echilibrului microflorei vaginale, la reducerea riscului de infecții, la susținerea unei sarcini sănătoase și la prevenirea alergiilor la nou-născuți. Este importantă administrarea îndelungată a unor tulpini probiotice de calitate.

Multe femei se confruntă cu probleme precum senzația de arsură la urinare, mâncărime sau secreții. Este vorba despre simptome ușoare ale unei afecțiuni numite vaginoză bacteriană, care apare atunci când echilibrul microbian intern este perturbat. Stabilitatea și echilibrul bacteriilor din intestine influențează, așadar, în mare măsură și sănătatea ecosistemului vaginal.

La femeile sănătoase de vârstă reproductivă trăiesc peste 50 de specii diferite de bacterii, în special lactobacili. Riscul de perturbare este reprezentat de utilizarea contracepției, diabet, menopauză sau preparate spermicide. Când acest ecosistem este perturbat, pot apărea în viitor probleme legate de sarcină. Probabil fiecare femeie a trecut cel puțin o dată în viață printr-o micoză vaginală, unele o au în mod repetat. Aici joacă un rol important Lactobacillus, care menține în vagin un mediu mai acid – pH 4,2, care previne înmulțirea excesivă a drojdiilor și ciupercilor.

Suplimentarea cu tulpini bacteriene în cazul vaginozei bacteriene

La femeile cu infecții vulvovaginale recidivante, pentru restabilirea colonizării naturale a vaginului se utilizează cel mai frecvent L. acidophilus, L. rhamnosus, L. fermentum, L. casei, L. gasseri, L. delbrueckii, L. plantarum și L. paracasei.

În scopuri terapeutice trebuie administrată o cantitate suficientă de bacterii. Cantitatea este exprimată în CFU – numărul de unități formatoare de colonii. La administrarea orală trebuie asigurată stabilitatea acestora la trecerea prin tractul intestinal și, în special, prin mediul acid al stomacului, situație în care cele mai bune rezultate le prezintă probioticele vii și lichide. În cazul preparatelor sub formă de comprimate sau pudră, multe bacterii benefice „cad victimă” acizilor gastrici agresivi și nu ajung în intestine.

Studiile arată efectul unui amestec de lactobacili, în care fiecare aduce în mod dominant un alt mecanism de acțiune dintre cele menționate mai sus. O altă cale este dezvoltarea unei tulpini bacteriene care, prin efectul său, îndeplinește toate mecanismele menționate. O astfel de tulpină este, de exemplu, L. casei rhamnosus, pe care o conține și Symprove.


Sursă: Unsplash.com

Administrarea îndelungată a probioticelor ca înlocuitor al antibioticelor

Studiile au demonstrat că aportul oral zilnic de L. rhamnosus și L. fermentum poate modifica flora vaginală. Într-un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, 64 de femei sănătoase au avut un aport zilnic al acestor bacterii. Terapia a determinat o reducere semnificativă a drojdiilor și a bacteriilor formatoare de colonii din vagin.

Estrogenii, adică hormonii sexuali feminini, stimulează acumularea de polizaharide pe mucoasa vaginală. Polizaharidele reprezintă hrană pentru lactobacili, pe care aceștia o transformă în acid lactic. Dacă numărul lactobacililor scade, pH-ul crește, iar odată cu el crește imediat și numărul diferitelor specii de bacterii responsabile de vaginoză. Probioticele pot fi folosite și ca înlocuitor al antibioticelor în tratamentul vaginozei bacteriene, este însă necesară o administrare pe termen lung pentru a preveni revenirea infecției. În cazul candidozei vulvovaginale, acestea au mai degrabă un efect de susținere (îmbunătățesc rezultatele tratamentului cu antimicotice) și un efect preventiv. În ambele indicații este însă necesară o administrare pe termen mai lung, fie a probioticelor orale, fie a celor vaginale.

Risc mai scăzut de naștere prematură și risc mai mic de alergii la nou-născut

Lactobacilii protejează și împotriva streptococului de tip B, ceea ce este important în special pentru femeile însărcinate. Prin prevenirea disbiozei și, în special, a vaginozei bacteriene, care este dovedit legată de nașterea prematură, probioticele pot reduce în mod demonstrat riscul de naștere prematură.

Unul dintre mecanismele care explică beneficiul nașterii naturale în comparație cu cezariana pentru sănătatea ulterioară a copilului este colonizarea corectă a nou-născutului cu tulpini din mediul vaginal. Ulterior, nou-născutul este colonizat prin alimentație, pielea părinților și a altor persoane, de exemplu a fraților. Dacă în prima copilărie apare o colonizare incorectă a intestinului, este astfel pusă în pericol integritatea mucoasei și dezvoltarea răspunsului imunitar mucosal și general.

Colonizarea bacteriană corectă în primele șase luni de viață este o condiție pentru inducerea toleranței orale, necesară pentru prevenirea alergiilor, în special a celor alimentare. Este dovedită și relația dintre flora bacteriană complexă a sugarului și prevenirea dermatitei atopice. Din aceste motive este important ca mama să fie colonizată corect atât la nivel intestinal, cât și vaginal.

Pentru sănătatea ecosistemului vaginal, prevenirea infecțiilor feminine și a infecțiilor urinare, administrarea preventivă de probiotice are cu siguranță un rol important.

Surse :

Hronek, M. – Kudláčková, Z. – Jílek, P., et al.: Probiotika v profylaxi a terapii nádorových onemocnění a vulvovaginitid. Interní Med, 2006, 3, s. 109–101.

Hoesl, C. E. – Altwein, J. E.: The probiotic approach: an alternative treatment option in urology. Eur Urol, 2005, 47, s. 288–296.

Reid, G. – Burton, J. – Devillard, E.: The rationale for probiotics in female urogenital healthcare. Med Gen Med, 2004, 6, s. 29–49.

Reid, G. – Dols, J. – Miller, W.: Targeting the vaginal microbiota with probiotics as a means to counteract infections. Curr Opin Clin Nutr Metab Care, 2009, 12, s. 583–587.

Nivoliez, A. – Camares, O. – Paquet-Gachinat, M., et al.: Influence of manufacturing processes on in vitro properties of the probiotic strain Lactobacillus rhamnosus Lcr35.J Biotechnol, 2012, 160, s. 236–241.