SIBO. Totul despre boala care afectează intestinul subțire

Intestinele noastre sunt populate în mod natural de o cantitate mare de bacterii, însă în intestinul gros aceste bacterii sunt cu mult mai numeroase decât în cel subțire. În intestinul gros se pot afla de până la o sută de mii de ori mai multe bacterii decât în cel subțire, iar pe lângă număr diferă și componența speciilor. Putem așadar face distincție între bacteriile caracteristice intestinului subțire și cele ale intestinului gros. Și prin ce se deosebesc cele două intestine?

Alimentele din tractul nostru digestiv trec mai întâi prin intestinul subțire, care dispune de diverse sucuri digestive ce descompun hrana în componentele ei elementare, ulterior absorbite și transportate prin sânge acolo unde este nevoie de ele. În intestinul gros ajung resturile alimentare pe care intestinul subțire nu le-a putut digera, așa că aici intervin bacteriile, care descompun și ceea ce organismul nostru nu poate. O parte din hrana prelucrată de bacterii este absorbită pentru noi, iar o parte le rămâne bacteriilor drept răsplată. Este vorba, așadar, despre o relație foarte armonioasă, benefică pentru ambele părți. Ce se întâmplă însă dacă bacteriile din intestinul gros ajung în cel subțire?

În sindromul de supracreștere bacteriană a intestinului subțire are loc înmulțirea excesivă a bacteriilor din intestinul subțire sau pătrunderea în acesta a bacteriilor tipice intestinului gros. Astfel se perturbă relația armonioasă, iar bacteriile pot începe să consume chiar componentele de bază ale hranei noastre. Ele împiedică digestia și absorbția naturală a nutrienților în intestinul subțire și apar problemele.

Cum se manifestă SIBO și ce simptome are?

În timpul digestiei, bacteriile produc gaze care, în cantități excesive, pot provoca balonare și, asociată acesteia, durere abdominală. Cantitatea de gaze din intestinul subțire poate duce și la eliminarea excesivă a acestora, adică la flatulență. Unul dintre gazele produse, mai exact metanul, contribuie probabil la apariția constipației.

Unele componente ale alimentelor pot fi transformate de bacterii în compuși care irită mucoasa intestinală, iar aceasta reacționează printr-o secreție crescută de apă, ceea ce poate duce la diaree.

Dacă bacteriile se află în intestinul subțire în cantități mari, ele pot începe să concureze cu noi pentru hrană. Astfel apare malnutriția, adică aportul insuficient de nutrienți sub formă de proteine, grăsimi sau vitamine, și, odată cu ea, probleme grave precum anemia sau pierderea în greutate.

Printre alte simptome se pot număra greața, oboseala și slăbiciunea generală.

Când apare SIBO?

Apariția SIBO este adesea asociată cu afectarea motilității intestinului subțire. La intervale regulate, intestinul subțire își împinge conținutul, iar odată cu el și bacteriile, mai departe spre intestinul gros. Acest proces este perturbat atunci când musculatura intestinului subțire nu funcționează corect, ceea ce poate fi cauzat de diferite afecțiuni. Un exemplu este diabetul zaharat, în care pot fi afectați nervii ce influențează motilitatea intestinală, sau bolile neurologice precum boala Parkinson, caracterizată printr-o mobilitate generală redusă. Deplasarea conținutului intestinal poate fi îngreunată și de diverse anomalii intestinale, cum sunt diverticulii, mici pungi ale peretelui intestinal în care bacteriile se pot acumula. Probleme pot apărea și în cazul lezării intestinului subțire, de exemplu în boala Crohn sau după intervenții chirurgicale.

Printre alte afecțiuni asociate cu SIBO se numără:

• sindromul de colon iritabil (IBS),
• boala celiacă,
• hipoclorhidria, adică producția scăzută de acid gastric,
• rozaceea,
• sclerodermia,
• ciroza hepatică,
• steatohepatita non-alcoolică,

Diagnostic

Deoarece simptomele SIBO sunt foarte nespecifice și seamănă cu cele ale altor afecțiuni ale tractului digestiv, această boală rămâne adesea nediagnosticată. Uneori, semnalul pentru diagnosticarea SIBO îl reprezintă abia complicațiile deja apărute, cum ar fi malnutriția.

SIBO se diagnostichează în principal prin așa-numitul test respirator cu hidrogen. Este o investigație neinvazivă și nedureroasă, prin care se măsoară cantitatea de gaze produse de bacteriile din intestinul subțire. Investigația se desfășoară astfel: pacientul bea, pe stomacul gol, o soluție de zahăr, lactuloză (sau xiloză), care servește drept hrană pentru bacterii. Testul respirator măsoară apoi cantitatea de gaz produsă de bacterii. Cu cât este mai mult gaz, cu atât mai multe bacterii sunt prezente în intestinul subțire.

Tratamentul SIBO

Se poate trata SIBO? Sindromul de supracreștere bacteriană a intestinului subțire este o afecțiune tratabilă, dar uneori poate reapărea după vindecare. Dacă SIBO este cauzat de o altă afecțiune, aceasta trebuie tratată mai întâi în mod corespunzător, altfel tratamentul poate fi ineficient.

SIBO se tratează în principal cu antibiotice, fie pe termen scurt, fie în cicluri mai lungi, dacă boala revine. Antibioticele servesc la suprimarea eficientă a bacteriilor și le pot menține sub control. Administrarea antibioticelor poate însă perturba semnificativ compoziția microbiotei intestinale, ceea ce se poate manifesta prin simptome asemănătoare celor din SIBO. În acest caz este indicat să luați probiotice.

Dar dacă probioticele ar fi administrate încă de la începutul tratamentului, în locul antibioticelor? Potrivit unor studii, probioticele s-au dovedit a fi ceva mai eficiente decât antibioticele în tratamentul SIBO. Capacitatea de a întări peretele intestinal, precum și efectele antiinflamatoare, imunomodulatoare și antimicrobiene ale unor probiotice pot avea un efect pozitiv asupra tratamentului SIBO. Într-un studiu în care pacienților li s-a administrat un preparat care conținea o combinație de Lactobacillus plantarum și Lactobacillus rhamnosus, aceste bacterii au reușit să reducă simptomele SIBO. Probioticele sunt recomandate mai degrabă în cazurile mai puțin complicate de SIBO sau atunci când SIBO este asociat cu sindromul de colon iritabil, în care pot fi de asemenea utile. Pentru un efect suficient, este necesar să fie administrate cel puțin câteva săptămâni.

Dieta în SIBO

Bacteriile din intestinul gros participă la descompunerea alimentelor pe care organismul nostru nu le poate procesa singur. Este vorba în principal despre așa-numitele FODMAP – glucide fermentabile, care se absorb slab în intestinul subțire. În cazul SIBO, bacteriile înmulțite excesiv încep să descompună aceste glucide prea devreme, adică deja în intestinul subțire, de unde și simptomele neplăcute ale acestei afecțiuni, precum diareea, balonarea sau durerea abdominală. Eliminarea sau reducerea aportului acestor glucide din alimentație poate așadar ameliora unele simptome ale SIBO.

Denumirile grupelor de glucide care trebuie evitate sunt ascunse în acronimul FODMAP:

• F – fermentabile; adică ce pot fi fermentate – descompuse enzimatic de microorganisme precum bacteriile sau drojdiile
• O – oligozaharide; de exemplu fructanii care se găsesc în cereale sau galactanii prezenți în leguminoase
• D – dizaharide; de exemplu lactoza care se găsește în lapte și în produsele lactate
• M – monozaharide; de exemplu fructoza care se găsește în fructe, legume și în miere
• A – conjuncție 🙂
• P – polioli; de exemplu sorbitol, manitol, xilitol, folosiți drept îndulcitori

Alimentele bogate în FODMAP pe care ar trebui să le evitați, adică ce nu trebuie să mâncați în dieta pentru SIBO:

• Anghinare
• Usturoi
• Ceapă
• Fasole
• Mazăre
• Pere
• Mere
• Orz
• Miere
• Produse lactate
• Cereale aromatizate
• Grâu
• Secară
• Băuturi îndulcite
• Fructe uscate
• Linte

Deoarece SIBO este tratabil, această dietă poate fi doar temporară. Până atunci puteți savura, de exemplu, următoarele alimente:

• Arahide
• Legume cu frunze verzi
• Carne
• Morcovi
• Unele fructe (căpșuni, portocale, afine, struguri)
• Măsline
• Fulgi de ovăz
• Quinoa
• Orez
• Ouă
• Cartofi

Întrebări frecvente