Cele mai recente cercetări sugerează implicarea intestinelor în apariția bolii Parkinson. Vom putea, peste câțiva ani, să prevenim această boală?
În spatele bolii se află și intestinele
Cercetătorii unei echipe conduse de Bojing Liu de la Institutul Karolinska din Suedia au publicat un studiu, apărut și în revista Neurology. Cercetătorii implicați în studiu au descoperit noi dovezi care arată că boala Parkinson ar putea începe în primul rând în intestine, înainte de a se răspândi la creier. Aceștia au constatat, de asemenea, o incidență mai scăzută a bolii la pacienții care au fost supuși unei proceduri numite vagotomie trunculară.
Ce este vagotomia?
Vagotomia trunculară presupune secționarea trunchiului principal al nervului numit vag (inclusiv a ramurii sale celiace / hepatice) și denervarea pilorului. Simplu spus, această operație îndepărtează porțiuni ale nervului vag, care leagă tractul digestiv de creier. Pe parcursul unei perioade de observație de cinci ani, cercetătorii implicați în studiu au constatat că pacienții care au avut această conexiune complet îndepărtată aveau o probabilitate cu 40 la sută mai mică de a dezvolta boala Parkinson decât pacienții care nu au fost supuși operației.
Potrivit echipei de experți conduse de Bojing Liu, este o diferență semnificativă în comparație cu cercetările cunoscute anterior. Acest lucru sprijină și o nouă perspectivă asupra bolii. Lucrările anterioare, care au legat dezvoltarea unei boli cerebrale de ceva ce se întâmplă în interiorul mușchilor noștri abdominali, au pus piatra de temelie a analizelor. Este piatra pe care cercetătorii construiesc astăzi cercetările moderne în domeniul bolii Parkinson.
Dovezi care sprijină ipoteza
Dacă am putea înțelege mai bine cum funcționează această legătură cu intestinele, am putea fi capabili să oprim această boală.
„Aceste rezultate oferă o dovadă preliminară a faptului că boala Parkinson își poate avea originea chiar în intestin,” spune Liu.
„O altă dovadă care sprijină această ipoteză este că persoanele cu boala Parkinson suferă adesea de probleme gastrointestinale. Sunt probleme precum constipația, care pot începe cu decenii înainte de apariția bolii.”
Nervul vag ajută la controlul diverselor procese care nu pot fi controlate prin voință, cum ar fi reglarea frecvenței cardiace, digestia, iar activitatea sa crescută poate duce la o producție mai mare de acid gastric, ceea ce poate duce la apariția ulcerelor gastrice. Acesta este unul dintre motivele posibile pentru care se ia în considerare îndepărtarea unei părți a acestui nerv.
Datele din cercetare
Sursă: Canva.com
Pentru acest studiu, cercetătorii s-au concentrat pe date din registrele naționale suedeze, colectate timp de 40 de ani. În cadrul cercetării au comparat 9 430 de persoane care au fost supuse vagotomiei cu 377 200 de persoane din populația generală, care nu au fost supuse acesteia.
Probabilitatea ca boala Parkinson să se dezvolte la persoanele din aceste două grupuri a fost inițial similară din punct de vedere statistic. A fost așa până în momentul în care cercetătorii s-au uitat la tipul de vagotomie care a fost efectuată la un grup mai mic de persoane.
În total, la 19 persoane (doar 0,78% din eșantion) a apărut boala Parkinson la mai mult de cinci ani după vagotomia trunculară (completă). În comparație cu 60 de persoane (1,08%), care au fost supuse doar unei vagotomii selective (parțiale), aceasta este o informație interesantă.
Ținând cont de faptul că la 3 932 (1,15 procente) de persoane care nu au avut nicio intervenție chirurgicală și la care, în decursul a 5 ani de monitorizare, s-a manifestat boala Parkinson, pare clar că nervul numit vag joacă un anumit rol în dezvoltarea bolii Parkinson.
Ce se întâmplă de fapt aici?
O ipoteză propusă chiar de cercetători spune că proteinele intestinale încep să se plieze greșit. Ei susțin că această „eroare” genetică se transmite cumva la creier, eroarea răspândindu-se de la o celulă la alta.
Sursă: Canva.com
Boala Parkinson se dezvoltă în momentul în care neuronii din creier sunt distruși, ceea ce duce la diverse complicații corporale, precum tremurul, rigiditatea și dificultăți de mișcare. Cercetătorii nu erau siguri de unde izvorăsc problemele și rădăcinile bolii, însă astăzi au deja suficiente informații noi pentru a putea continua cu succes cercetările. Și datorită studiului menționat, ei știu deja unde să își îndrepte atenția.
Cea mai recentă cercetare nu este singura care, în concluziile sale, indică aceste fapte. Anul trecut, testele pe șoareci au arătat o legătură între anumite bacterii intestinale și o probabilitate mai mare de dezvoltare a bolii Parkinson.
În plus, la începutul acestui an, un studiu din SUA a identificat diferențe între bacteriile intestinale ale persoanelor cu boala Parkinson în comparație cu cele care nu aveau această boală. Informațiile și datele obținute sunt extrem de utile pentru cercetătorii care doresc să prevină izbucnirea bolii Parkinson. Dacă știm unde începe, putem probabil să îi blocăm sursa, iar o cale potențială ar putea fi și influențarea microbiotei intestinale.
Concluzia studiului
Dar nu ar trebui să ne grăbim – așa cum subliniază chiar cercetătorii din spatele celui mai recent studiu, boala Parkinson este o boală complexă, iar la dezvoltarea ei contribuie și alți factori, precum consumul de cofeină, fumatul sau stresul. Trebuie remarcat, de asemenea, că boala Parkinson este clasificată drept sindrom: un ansamblu de simptome diferite, dar înrudite, care pot avea mai multe cauze.
„Este nevoie de testare și de mult mai multe date pentru a confirma cauzele reale ale bolii Parkinson și rolul important pe care îl joacă intestinele noastre în dezvoltarea acestei boli,” spune Liu.
Link către studiu: http://bit.ly/neurology-parkinson
