Lactoza, zahărul din lapte, reprezintă până la șapte procente din laptele matern uman. Din punct de vedere chimic, este denumită dizaharid, adică un zahăr format din două zaharuri simple, în acest caz D-glucoză și D-galactoză.
Pentru ca organismul nostru să poată valorifica lactoza, trebuie mai întâi să o absoarbă, iar acest lucru este posibil doar dacă lactoza este descompusă în zaharurile simple din care este alcătuită. Acest lucru se întâmplă cu ajutorul enzimei lactază, care scindează lactoza în zaharurile mai simple menționate, iar acestea sunt apoi absorbite cu ușurință de intestinele noastre.
Lactaza este prezentă la toate mamiferele, iar cantitatea și activitatea sa sunt, în mod firesc, cele mai ridicate în perioada alăptării, când laptele reprezintă principala sursă de hrană. În perioada creșterii, activitatea lactazei slăbește însă, iar omul poate pierde complet capacitatea de a digera zahărul din lapte. În populația africană sau asiatică, pierderea activității lactazei este ceva absolut obișnuit: până la 95 % din populația adultă nu este capabilă să digere zahărul din lapte, iar produsele lactate nu sunt așadar foarte populare în aceste regiuni.
Situația din Europa sau din America de Nord este însă exact opusă: astfel de persoane sunt mai puțin de 10 procente, iar piața produselor lactate este extrem de variată. Prin urmare, ceea ce în Africa sau în Asia este un lucru cu totul firesc, la noi este considerat o problemă, pe care o numim intoleranță la lactoză.
Sursă: Canva.com
Trei tipuri de intoleranță la lactoză
Congenitală – o formă foarte rară, care se manifestă încă de la primul consum de lapte al nou-născutului; persoana afectată nu este capabilă să digere lactoza toată viața.
Primară cu debut tardiv – cel mai frecvent tip; capacitatea de a digera lactoza scade odată cu vârsta.
Secundară – este cauzată de lezarea celulelor intestinului subțire care produc lactază. O astfel de lezare poate apărea, de exemplu, în boala celiacă, boala Crohn sau gastroenterită.
Cum se manifestă intoleranța la lactoză?
Lactoza nedigerată poate provoca diverse neplăceri la nivelul intestinelor. Acestea apar de obicei la aproximativ o jumătate de oră după consumul de produse lactate, iar intensitatea lor depinde, firește, de cantitatea consumată.
Lactoza atrage osmotic în intestine electroliți și apă, ceea ce se poate manifesta prin diaree. În intestinul gros este fermentată de bacterii, crescând astfel producția de gaze, care provoacă neplăcute stări precum balonarea, durerea abdominală și flatulența (gazele). Poate apărea de asemenea greață sau chiar vărsături.
Intoleranța la lactoză este adesea confundată cu alergia la lapte, mai exact cu alergia la proteinele din lapte. Alergia la proteinele din lapte se manifestă însă, pe lângă tulburările digestive, adesea și prin reacții cutanate (urticarie, eczemă, edem), prin dificultăți respiratorii, iar în cazurile grave chiar prin reacție anafilactică. Din punct de vedere diagnostic este ușor de diferențiat, deoarece în cazul alergiei sunt crescuți anticorpii specifici din sânge.
Diagnosticare
Intoleranța la lactoză poate fi diagnosticată pe baza simptomelor clinice apărute după consumul de produse lactate sau cu ajutorul diferitelor investigații.
Testul de toleranță la lactoză – în cadrul acestei investigații, pacientul primește să bea o soluție care conține 50 g de lactoză, iar ulterior, timp de două ore, i se recoltează la diferite intervale probe de sânge în care se determină nivelul glucozei. Deoarece lactoza este scindată de lactază în galactoză și glucoză, nivelul glucozei din sânge ar trebui să crească. Dacă nu crește, activitatea lactazei este redusă.
Testul respirator cu hidrogen – este o investigație mai puțin invazivă; pacientul bea mai întâi tot o soluție de lactoză, iar apoi i se măsoară, la diferite intervale, concentrația de hidrogen din aerul expirat. Hidrogenul este produs în cantitate crescută de bacteriile intestinale din lactoza nedigerată.
Intoleranța la lactoză și tratamentul ei
Cel mai bun mod de a scăpa de simptomele intoleranței la lactoză este limitarea consumului de produse lactate, la unele persoane doar parțială, la altele totală. În astfel de cazuri trebuie însă să acordați atenție unui aport suficient de calciu din alte alimente. O sursă bună este, de exemplu, broccoli, spanacul, portocalele sau chiar laptele de soia.
O altă posibilitate este terapia enzimatică. Pe piață sunt disponibile diferite enzime similare lactazei, obținute de exemplu din anumite ciuperci. Acestea trebuie administrate întotdeauna înainte de consumul de produse lactate.
Probiotice
Mai multe studii au demonstrat că pacienții cu intoleranță la lactoză tolerează iaurturile mai bine decât, de exemplu, laptele. Motivul este prezența bacteriilor în anumite iaurturi, în special a bacteriilor din genurile Lactobacillus și Bifidobacterium. Aceste bacterii preferă laptele și lactoza, pe care o pot procesa cu ajutorul enzimelor proprii. Astfel, anumite tulpini ale acestor bacterii pot îmbunătăți parțial digestia lactozei, după ce se stabilesc în tractul nostru digestiv.
O analiză sistematică a 15 studii, în care astfel de bacterii au fost administrate sub diferite forme pacienților cu intoleranță la lactoză, a evaluat pozitiv utilizarea lor. Consumul anumitor bacterii, fie din iaurt, fie dintr-un anumit preparat, a fost asociat cu ameliorarea simptomelor generale ale intoleranței la lactoză. Un aspect pozitiv sunt și toleranța ridicată și siguranța unui astfel de tratament potențial.
